A sorta Fairytale

Asta seara m-a mancat in cur ca pe Zambilica (Da Zambilica! Stiti voi… fata aia nastrusnica aka Alinuta in zilele noastre. Draga de ea si-a schimbat numele pe parcurs ca sa prinda si la noile generatii) si m-am uitat la Cinderella partea a doua si a treia (exista, nu sunt nebun! Si chiar sunt extrem de fidele primei animatii). Si tot se vorbea acolo de dragoste adevarata si magie si “Love conquers all!” si nici o vraja nu se poate impotrivi adevaratei iubiri (nu si daca Mama Omida are ceva de spus – apropo… mai traieste?)…
Well… dupa vizionarea acestor doua desene animate m-a cuprins un fuzzy feeling… Da’ un feeling din ala puternic cand inima iti bate tare si urla “Baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaah! Esti indragostit! Chiar atat de choir esti?”. Am raspuns si eu ca tot omul, mai timid si mai rusinat: “Pai se spune ca dragostea e oarba…”. Mda… probabil ca eram singur acasa si uitasem ca nu e bine sa te uiti la desene animate cu printi si printese, unde toata lumea e frumoasa si totul se termina cu bine si iar dragoste si iubire si oooooooooooooooooofff… vietile noastre!
Si apoi m-am trezit eu din starea mea usor hippie auzindu-mi mintea certandu-ma: “Dragoste! Intelege tu iar visezi la cai verzi pe pereti! Nu o sa recunosti barbatul vietii tale dintr-o simpla atingere de mana! Doar daca… pana mea… stiu si eu, are omul o atingere mai speciala de te face sa jemi di placieri, ca de capsuni ai tot mancat cand erai puradel! Sezi tranchil in pat si gandestete bine! Criza economica… esti somer… e tarziu si esti cam obosit… mai continui?”
Uh baby keep on goin’!!!!
Deci putem sa gasim “the one” dintr-o simpla atingere de mana. E sufficient sa ii atingi degetele puternice si stii instant ca el e cel pe care l-ai cautat o viata intreaga. Deci gata cu dragostea la prima vedere! Asta e de acum ca si Mos Craciun… NU EXISTA!
In orice caz, am intalnit sambata trecuta, pentru a doua oara, un baiat pe care-l cunoscusem in vara, cand eram in toiul divortului, cu inima imprastiata si homeless (dar macar aveam serviciu :D). Frumusel, destept foc, dar cu o atitudine cam sceptica, sau cel putin asa mi se parea mie. Mi s-a parut simpatic si interesant la momentul respectiv. Dar din diverse motive nu ne-am mai vazut pana duminca trecuta, cand venise in vizita la colegul meu de apartament (Nota de mijloc de text : ei doi au fost iubiti candva demult, tare demult…). Eh! am stat si noi la o discutie, o tigara, doua, trei, ba despre opera, eurovision, medicina, boli, streptococi si baccilococi si placinte coci, diverse… Si apoi a plecat. Mai spre seara al meu coleg imi ocupase calculatorul cat timp eu ma pregateam sa plec la «finutul» meu, caci acesta ma invitase la un bol de ciorba de la maica noastra moldova de acasa. Intre dicutiile lui pe mess mai arunca si o vorba doua vizitatorului nostru de peste zi care ii spune “Daca mai vin mult pe la tine o sa ma indragostesc si nu de tine!”. Hmmm… sincer am privit prima data aceasta afirmatie ca pe un joc inocent de cuvinte cu care al meu bun coleg de apartament si sora de suferinta mai obisnuia sa ma tachineze cand isi ai aducea aminte ca asta vara imi tot spunea intr-una ca vrea sa ma cupleze cu el, si ne-a lasat singuri la masa la o cafenea in City mall sub pretextul ca se duce la baie.
Only two can play at that game. Ii spun lui Vali (ca doar asa il cheama pe colegul meu de apartament), sa ii zica invitatului de mai devreme sa vina la noi la un film. Scurt, fara pretexte prea mari. Asta artagos si scortos ca viata lui amoroasa a cam luat devieri de la traseu in ultimul timp urla la mine : “Da bine Fah! Tu pleci de acasa si eu ii zic astuia sa vina la film sa vina nevastamea sa ma ia la p**a ca si asa mi-a facut zile negre in ultimul timp”.
Ma uitam la el si nu intelegeam de ce tipa la mine in halul ala, si ii raspund linistit : “Faaaaaaaaaah! Pai daca vine omu’ incoace nu mai plec nicaieri, atat timp cat zici ca nu il atrage decat prezenta mea aici. So… zii omului sa vina linistit, ca nu mai plec nici eu pe drumuri!”
Zis si facut: am sunat si am amanat ciorba dupa care pofteam de vreo 2 zile pentru ca mie imi era prea sila sa trantesc niste carne de pui, 2-3 legume taiate aform si sa le pun la fiert intr-o oala cu apa si sare sa fac o ciorba, si pregatesc terenul pentru a primi, din nou oaspeti. Oaspetele ajunge in jumatate de ora, destul de vesel in felul lui (am aflat dupa vreo 5 minute ca bause putin vin) si dupa indelungi cautari de subtitrari (pentru ca Vali nu este atat de English literate incat sa vada un film fara subtitrare) ne punem la film. Si ce film mai distractiv decat Another Gay Sequel, intr-o seara de sambata cand plictiseala era regina in casa noastra… (btw, nu ca primul ar fi fost cine stie ce comedie, dar asta e cretin rau). Filmul ruleaza, fiecare in coltul lui de pat, ne bucuram de minunata poveste a celor patru, din care a mai ramas doar unul din actorii initiali, si incercam sa radem care si cum gasea cate ceva amuzant. Deci un sincron fiecare in legea lui.
Filmul inca ruleaza, si oaspetele nostru incepe sa avanseze catre mine, din ce in ce mai aproape pana ce ajunge in aria mea tactila, si cum mie imi place ca in timpul vizionarii unui film, fie el prost, sa ma joc prin par… la mine deja nu mai avea farmec, imi cunosteam parul destul de bine, si daca el tot era la indemana, no hai ce-o fi?! Si ma joc, si era moale si fin, un deliciu tactil, si filmul inca ruleaza si subiectul meu tactil tot avanseaza inspre mine, pana pot sa imi exercit puterea tactila pe o suprafata mai mae decat ceafa lui. Ocazie de care se profita bineinteles… cu bunul simt de rigoare. Pana la finalul filmului, oaspetele nu mai era nici oaspete nici subiect tactil, obiect de excitare digitala in timpul unui film; era in brate la mine…
Ma delecteaza cu un sarut, si cand ne trezim singurei in camera, se uita la mine si imi spune pe un ton oarecum dojenitor : “Uneori esti un inabordabil!”. Aveam un mare avantaj ca era destul de intuneric si nu putea sa vada privirea mea blocata si usor stupefiata, pentru ca probabil asteptam si eu un “Abia asteptam sa se termine filmul sa fim singuri sis a ma bucur doar eu de tine!”. Nu m-a deranjat. Am aflat si eu unul din defectele mele. Deci ceva bun tot a iesit din asta.
Insa pana sa apuc sa deschid gura m-a strans di nou in brate si m-a delectat pentru a doua oara cu un sarut… si apoi si-a lipit fruntea de a mea, a stat asa cateva minute, timp in care ma mangaiape fata si pe gat. Eu in tot acest timp ma bucuram de rasfat si incercam sa procesezcand Doamne iarta-ma am fost eu in viata mea inabordabil.
Si rasfatul se intindea pe tot gatul meu, si incepusem sa simt ceva ce eu credeam ca a murit de mult. Pasiune, gentilete, senzualitate, adorare, iar hedonismul meu era stimulat la maxim. Eram in centrul atentiei si unicul punct de exercitiu. Rand pe rand incepusem sa imi amintesc momente similare, atingeri cunoscute, un anumit ritm al respiratiei si tremur al copului celui ce sta peste mine, si totul din niste simple miscari.
“Are you the one I’ve been waiting for?” tot suna in capul meu plin de imagini care se derulau ca un alt film, si coincidente destul de evidente. Am dat vina prima oara pe faptul ca trecuse mult timp de cand… dar nu! Totul era prea cunoscut, nu putea fi doar priceperea lui sau privarea mea de la astfel de senzatii, totul era o traire ce acum cativa ani imi aducea zambetul pe buze, si ma linistea.
“Oare a reusit el sa ma seduca? Primul dupa atatia ani? Atat de usor poate fi? Nu mai inteleg nimic…”
Si atunci mi-a soptit atat de incet incat nu a putut sa imi dau seama de ce mi-a spus decat citindu-I buzele: “Nu incerca sa intelegi! Doar savureaza…”
“Am mai auzit aceste cuvinte… Cred ca e doar imaginatia mea. Dar… nu… nu se poate… Sunt prea multe… eu nu mai sunt la fel si totusi acestea sunt intocmai cum le tineam eu minte…”
Am tresarit… m-a cuprins iar in brate si m-a strans la piept. Am simtit atunci caldura unui trup subtire, si o tuse usoara, totul mult prea familiar.
Si cu o simpla atngere fusesem plimbat prin trecut fara ca cel ce ma purtase sa stie toate astea. Insa privirea ma trada. Inca un punct slab… Noaptea s-a scurs intr-o armonie de senzatii, iar la sfarsit stateam amandoi la geam gustand cate o tigara si privind primul tramvai care trecea pe strada pustiita de somnul de duminica dimineata.
Deci se pare ca poti gasi pe cineva dupa o simpla atingere.
Imi e dor de oaspetele meu, sa ma rasfete si sa doarma cu mine, sa il trezesc dimineata, sa ii fac cafeaua si micul dejun inainte de a pleca la facultate, sa vina seara si sa mai vorbim putin ca sa avem un pretext sa ne cufundam in cearceafuri si apoi sa adormim linistiti, sperand ca a doua zi ne va fi din nou dor unul de altul. Sa ma trezesc cu un mesaj de “buna dimineata, imi lipsesti!” si un telefon “ne vedem diseara! Te pup!”

Asa ca va las cu aceasta melodie pe care eu am ascultat-o toata ziua si toata noaptea :D

P.S. si asta :D

Posted: January 29th, 2009 under Learn To Gay.

Comments