GayPride Q&A - Exemplul personal

De ce este exemplul personal important pentru combaterea homofobiei? Ha Ha Ha! Pentru ca foarte multi romani “e” ignoranti. Ei nu “stie” ce “e” aia popotam. Ei doar isi imagineaza ce ar putea fi / ce forme ar putea lua / cum s-ar dezvolta / cum se inmulteste (sau nu) un popotam. Spre deosebire de femeile romane (le dau credit din plin aici) care nimeresc chiar si instinctiv ce este un popotam si il accepta mult mai usor, barbatii hetero din tara asta a noastra sunt nascuti si crescuti ignoranti. Cele mai multe informatii le primesc pe surse de la cea mai corupta institutie din Romania… dar si cea mai de incredere - Biserica. Le explica popii cum e sa distrugi familii, cum e sa corupi copii, cum e sa il superi pe Dumnezeu, cum e cu Sodoma si Gomora - varianta scurta si aplicabila doar pentru gay… Si romanul baga la cap, nemestecat.

Aici intervine exemplul personal. Nu va mai povestesc de cate ori am primit la coming-out reactii socate de genul “da nu ai cum sa fii gay ca tu nu…” (si in loc de puncte puncte puteti baga toate stereotipurile de la “te imbraci in femeie” pana la “esti pedofil”). Socul celor care afla ca sunt gay nu cred ca vine din destainuriea homosexualitatii mele, ci din contrastul care exista intre perceptia lor despre mine si perceptia lor despre gay.

Bine, acum este vorba si de o oarecare disciplina in comportament. Inteleg, exista gay care exagereaza in gesturi, in discurs… Si lor li se pune direct eticheta “gay” inainte de a-si face coming-out. Sunt persoane printre noi care ar face orice sa atraga atentia… Dar o fac intr-un mod asa de brutal, asa de necioplit, incat si mie imi e jena uneori sa fiu in orice forma de asociere cu ele.

Nu am refuzat niciodata sa imi ajut prietenii/colegii/familia. Nu am vorbit altfel decat decent si civilizat cu orice om nou pe care l-am intalnit. Poate chestiile astea marunte au contat atat de mult incat atunci cand a venit momentul coming-out nu am avut probleme in a fi acceptat asa cum sunt. De altfel, cred ca cea mai mare parte a colegilor nici macar nu se mai gandeste la faptul ca sunt gay… la fel si prietenii. Ah, poate doar atunci cand ma intreaba zilnic ce mai face ubi… Sau atunci cand o colega tot incearca sa ma faca sa ii dau eu sfaturi despre moda, pantofi si alea alea… si eu tot ii spun… “nu este punctul meu forte…”.

Intotdeauna am spus ca nu ma pronunt asupra a ceea ce nu cunosc. Ca nu poti spune ca nu iti place ceva daca nu ai incercat. Asa e si cu romanii. Lor trebuie sa le dam sansa sa ne cunoasca… dar nu neaparat sansa sa ne incerce :)))

Hai sa mergem si pe alte bloguri sa vedem ce au raspuns Pinocchio, Robert si Octavian, la dilema asta… de ce asa de important exemplul personal!

Posted: May 14th, 2009 under GayPride.

Comments