Loading ...
Momentul Potrivit
Prima mea relatie stabila cat de cat a inceput pe cand aveam 20 de ani si ma pregateam de anul 3 de facultate. A fost cu un tip care era ceva asistent veterinar si visa sa ajunga medic veterinar. El avea 24 de ani. A durat cam 2-3 luni (aia credeam eu atunci ca e stabilitate) pana cand am plecat in vacanta de vara si am rarit contactele cu el. Intre timp am pornit contactele cu un bucurestean, mare bucatar la vremea aia, care avea 22 de ani (nush cat de mare bucatar era el… dar gatea foarte bine). Relatia asta a fost asa, de vara… Intre timp i-am explicat veterinarului ca nu are rost… cu chestii din alea “te simt tot mai rece”. Dupa bucatar a urmat un liceean. Liceeanul asta s-a si mutat cu mine si cu prietenul meu hetero in acelasi apartament. Si am stat acolo noi vreo 8-9 luni… semn ca deja incepeam sa ma stabilizez. Ideea este insa ca in timp ce astea trei relatii rulau pe ecran, in fundal rulau alte filmulete… unele amuzante, altele tragice, altele de-a dreptul perverse. Intelegeti voi ce spun :) Asa ca nu pot defini relatiile astea drept… stricto-senso. Si incet incet au urmat alte relatii… cu relatiile de background atasate… si cu lunile numarate pe degete. Doar ce implinisem de cateva luni 24 de ani si a venit relatia a mai lunga de ma prind acum 27 de ani si eu sunt cu acelasi faimos ubi. La background am reununtat in timp… dupa ce eu am calcat pe bec, dupa ce el a calcat pe neon… dupa ce ne-am obisnuit unul cu celalat si mi-am dat seama ca nu mai am nevoie de zgomot de fundal.
Oare puteam sa am o relatie stabila mai devreme de 24 de ani si nu am vrut eu? E vorba de destin sau e vorba de vointa? Habar nu am. De aceea va intreb pe voi: cand este bine sa incepi sa investesti intr-o relatie de durata? Cand e bine sa incepi sa faci compromisuri pentru a merge treaba in cuplu? Daca relatia aia de durata incepe pe la 20 de ani este bazata pe dragoste si daca incepe pe la 35 (cand ziceati voi in sondaj ca incepe uzura) este bazata pe teama de singuratate?
Invitatie deschisa la dezbatere.
P.S.: Incercati sa nu va mai certati in comentarii. Ideea este ca noi aici acceptam tooooooate ideile… fie ele bune, fie ele proaste, fie ele geniale. Incercam sa construim un raspuns complex pentru noi insine si pentru cei care au mare nevoie de el. Multumesc!
Posted: July 27th, 2009 under Learn To Gay.
Comments
Comment from CM
Tuesday 28 July 2009 at 2:33
Cred ca se intampla atunci cand ai norocul sa intalnesti omul care se potriveste cu ideea ta despre familie. O relatie se identifica singura ca fiind de durata, nu iei tu decizia asta” gata, am 24 de ani si 3 luni si doua zile -varsta prag-si am decis sa incep investitiile in relatia actuala”.
Iar compromisurile ( termen riscant , o sa vezi ce reactii vei avea legate de el) le faci ca asa iti vine. Incepi sa iti dai seama ca pentru barbatul de langa tine poti sa renunti la mersul la mare vara asta si poti sa mergi la munte impreuna cu el, FARA sa simti ca ai lasat de la tine.
Comment from Daniel Mihai
Tuesday 28 July 2009 at 3:02
Ma asteptam sa povestim din experientele personale si sa concluzionam - pe la ce varsta ne-a apucat pe noi sa ne punem pirostriile. Faza cu norocul… sa fim seriosi… norocul ti-l faci singur. Pentru ce persoana potrivita nu pica de undeva in timp ce tu stai cu mana in chiloti la televizor. Trebuie sa actionezi si tu cumva.
Comment from CM
Tuesday 28 July 2009 at 4:55
Asta era spilul?
Pai eu dintotdeauna am vrut sa am o relatie mai lunga ( daca stau bine sa ma gandesc, in general prefer sa fie lunga decat scurta, prefer romanele nuvelelor adica…)
Oricum , degeaba cauti tu foarte hotarat daca nu apare si persoana potrivita. Cred ca e soarta aici care decide . Ce putem noi sa facem e sa stricam totul din prostie, sa trecem pe langa si sa meeergem mai departe in sabloanele noastre. Ca s a nu se intample asta trebuie sa fim tot timpul cu ochii, mintea si inima deschise.
Comment from wannabegay
Tuesday 28 July 2009 at 6:35
haha! daca e vorba de pirostii, eu mi-am pus pirostiile la 20 de ani! si sunt fericit si bine merci… nu cred ca e neapartat o regula sa te “asezi la casa ta” dupa 30-35 de ani… cred ca e o chestiune de optiuni, de prioritati.
Comment from mihaela
Tuesday 28 July 2009 at 12:37
Hm, greu subiect… Asta cu pusul pirostriilor ma face sa rad… Cat despre varsta perfecta pentru o relatie stabila, nu exista asa ceva, exista doar persoana pe care, la un moment dat, o consideram perfecta :)
Comment from just another gay guy
Wednesday 29 July 2009 at 18:59
am 36 de ani jumate si acum 2 ani am ajuns la concluzia ca sunt de fapt gay. dupa acesti 2 ani, pentru ca efectul de novelty s-a dus, incep sa ma gandesc la o relatie. poate daca as fi atractiv si as avea o viata sexuala foarte activa nu mi-as pune problema de asa ceva. prin urmare, varsta nu conteaza. cred ca altele conteaza.
Comment from CM
Thursday 30 July 2009 at 2:37
@ just another gay guy
Cam cinic comentariul tau. Spui ca te gandesti la o relatie stabila pentru ca nu esti atractiv si pentru ca nu prea ai succes la barbati. Asa ca daca reusesti sa pui mana pe unu, ala o sa fie … Inteleg bine?
Pentru ca daca e asa e cam trist.
O relatie indelungata se bazeaza pe compatibilitati de tot felul, pe sinceritate, trebuie sa te simiti atat de bine cu omul ala incat sa nu simti ca pe o povara traiul in doi.
Un cuplu bazat pe lipsa de alternative este o imagine trista, sper sa nu intalnesc vreodata asemenea oameni
Comment from mihaela
Thursday 30 July 2009 at 12:12
De acord cu CM :) La peste 30 de ani (cochetaria fie-mi permisa) pot, in sfarsit, sa iubesc o femeie. Nu sunt o frumusete, am alte atuuri, dar nu mi-am pus problema sa fie una, oricare, numai femeie sa fie! Cumplit gand, cel al lui just another gay guy! Oare chiar numai aparentele conteaza? Domnilor, dovediti-i ca nu e asa :)!
Comment from 2q2Bstr8_tm
Wednesday 5 August 2009 at 6:42
uffff scrisesem o groaza si am uitat sa bag afurisitele de cuvinte anti spam.
incerc sa reiau ideile:
in primul rand de luam la rost pentru faptul ca dupa schimbarea lookului ai inceput sa scrii zdravan de abia mai tineam pas cu cititul si commenturile scrise sau maraite in barba , incognito sau pe fatza. si acu ai disparut iara. unde umbli stimabile?
si apoi am mai bajbait ceva despre ultima relatie.. care a inceput cu un one night stand in care ne-am uitat la poze toata noaptea :) si a devenit relatie fara ca sa ne dam seama.. si apoi ma gandeam ca aceasta cautare a unei relatii eu am incercat sa o prind intr-un post relativ recent al carui link cu permisiunea ta il voi insera aici. e prea mult pentru copy/paste
acelasi,
2q2Bstr8
Comment from robert
Thursday 6 August 2009 at 1:36
Momentul potrivit este atunci cand simti tu asta, cand simti ca el este cel ales…
Comment from Daniel Mihai
Thursday 6 August 2009 at 6:23
@2q2Bstr8_tm fiind perioada concediilor, profit si eu de orice fel de timp liber :) e de inteles, nu?
Comment from Ike
Sunday 9 August 2009 at 19:24
Nebunie mare si cu momentul asta potrivit:))) am incercat si eu ce spui tu la 20 de ani si m-am bagat intr-o relatie ingrozitor de complicata, eu avea cu 22 de ani mai mult decat aveam eu si am fost prins in relatia aia aproape 7 ani, slava cerului am scapat! Fiecare cu ce isi doreste, de fapt, dar e f important sa traiesti tot ce iti vine sa traiesti fara a te simti ingradit de faptul ca ai o relatie:)) Acum scapat, iar de 2 ani a venit relatie fara filmuletze, e un adevarat lung metraj:))
Comment from bogdan
Saturday 12 September 2009 at 23:31
Agreed. Dar ce se intampla daca te simti ingradit (eu prefer “incorsetat” :P) cu fiecare dintre persoanele care se perinda prin viata ta, iar sentimentul de “scapare cat mai repede de persoana respectiva dupa un timp, doar pentru ca nu reusesti sa cantaresti raportul calitati/defecte si sa vezi numai defectele” te face sa fii… sa-i zicem instabil?
Oare idealurile si planurile facute acasa nu se potrivesc cu cele din targ? Sau oare e o oarecare problema pe undeva, ori la mine, ori la neintelegerile din relatie, ori la cealalta persoana? Sau o combinatie letala intre cele enumerate…
Comment from viperjack
Monday 27 July 2009 at 20:16
blanc.atunci cand se potriveste?cand nu mai esti intr-atat de egoist incat sa folosesti prea desc ” happily ever…” ?cand vezi dincolo de om si ceea ce iti doresti numai tu?