Loading ...
Oameni de kkt
Totul a inceput acum doua saptamani. Un amic mai vechi caruia acum 5 luni i-am spus “nu te cupla cu ala… nu te muta cu el dupa doua zile… il cunosc prea bine… nu merita” si care de atunci nu a mai vorbit cu mine… ma apeleaza pe messenger. Cu salut cu bla bla bla. Pana cand imi spune ca lucrurile in cuplul caruia nu ii dadeam nicio sansa nu merg bine. Si imi cere numarul de telefon. Intrigat… il intreb daca a ajuns pana acolo incat sa ma stearga din agenda dar imi explica faptul ca i s-a stricat telefonul acum cateva luni si a pierdut numerele… Bine. I-l dau. Imi confirma la telefon tot ce i-am spus eu ca i se va intampla… Facem terapie de cuplu cu promisiunea ferma ca ma va mai suna in curand. Nush cum se defineste la unii “curand” dar eu zic ca doua saptamani acopera bine perioada.
A continuat cu un alt amic mai vechi (ma feresc acum sa le spun prieteni… desi cel mai probabil asta au fost). De data asta era ziua lui si i-am dat sms sa ii urez toate cele. Am primit a doua zi sms inapoi - “multumesc, dar nu stiu cine esti”. De data asta a fost un soc. E un om caruia i-am oferit bed&breakfast cand avea nevoie mai mare… si de la gestul meu a putut sa isi gaseasca un job bine platit, sa isi cumpere o masina misto… etc. L-am intrebat contrariat… dupa ce l-am sunat… cum dracului de nu stie cine sunt. S-a prins dupa voce… dar… surpriza: i se stricase telefonul si a pierdut numarul meu. Hai, a doua oara e coincidenta, nimic mai mult.
Si mai e! A treia oara… tot un amic. Tot pe principiul… mi s-a stricat telefonul si nu mai am numarul tau. Asta in schimb a fost si mai magar si i-a aratat o parte din discutia mea cu el, scoasa din context, unui prieten comun. Citind doar partea aceea de text reiesea ca eu am ceva impotriva omului respectiv. Cu o propozitie mai sus… se explica totul. Dar in prezentarea facuta celui in cauza, exact propozitia respectiva lipsea. Certuri, lamuriri… Noroc ca omuletzul care avusese parte de “barfa” livrata pe ecranul calculatorului are de vreo 200 de ori mai mult creier decat cel cu telefonul stricat.
Si ajungem la final… Un amic din Cluj vine in Bucuresti si se cazeaza la un prieten bun de-al meu. Nefiind obisnuinta intre noi, prietenul asta bun nu vede vreun motiv sa imi spuna de prezenta clujeanului. Ceea ce e perfect normal. Insa, dupa ce se intoarce in capitala Ardealulu, amicul se trezeste sa imi scrie pe messenger: “am fost in Bucuresti si as fi vrut sa te vad. de ce nu ai venit la concertul Madonna?”. Spuf! Ce? Pai in primul rand… nu am stiut ca esti in Bucuresti… ca ne vedeam… deci puteai da si tu un telefon sa spui si in al doilea rand nu imi place Madonna, deci nu aveam ce face la concert. Iar la concert au fost vreo 60.000 de oameni… greu de crezut ca “ne puteam vedea” atunci… Replica stupefianta: “pai sa stii ca eu l-am intrebat pe prietenul asta al tau ce mai faci si chiar puteai sa dai si tu un semn ca oricum nu m-ai sunat!” :))) Mai fratele meu alb, nu esti Madonna ca sa ti se anunte prezenta in Bucuresti pe toate canalele media! De unde pana mea sa stiu eu ca tu esti la 2 kilometri de mine? Si urmeaza socul: “pai nu mai aveam numarul tau de telefon… mi s-a stricat telefonul!”.
Ma simt penibil, recunosc!
Posted: September 4th, 2009 under Learn To Gay.
Comments
Comment from R
Friday 4 September 2009 at 20:52
nu suport oamenii de genul… i-am lasat pe toti balta, decat sa-mi fac jdemii de nervi… am unul si bun :)
Comment from SunShine
Sunday 6 September 2009 at 8:21
nice…
m-am amuzat copios si cred ca fiecare dintre noi a avut la viata lui parte de astfel de… cunostinte…
desi titlul e destul de amuzant…”oameni de kkt” pot sa zic ca am vazut mai rau…nu stiu cum sa ii intitulez pe aceia ;)
SunShine :P
Comment from ana-maria
Sunday 6 September 2009 at 12:42
pui prea mult la suflet. ia oamenii asa cum sunt si nu mai avea asa multe asteptari de la ei. sfat, ia-l cum vrei.
eu sunt genul care sterg numere de telefon , in general de la oameni pe care i-am ajutat. nu ma astept la o continuare. ne-am intalnit intamplator, let’s move on.
cei care ma suna dupa decenii si se asteapta sa ii recunosc - ce au ramas in pana de prieteni si s-au gandit ca eu sunt intotdeauna disponibila? sa ma lase.
asa ca da, si daca ii recunosc, ii las o vreme sa se abereze si dupa le spun senin: “dar tu cine esti?” i dont give a fuck what they think in that particular moment.
asa ca eu cred ca fac parte din categoria enuntata de tine in titlu. si imi e al dracu de bine.
Comment from keane
Sunday 6 September 2009 at 17:29
Unii oameni cred ca au aceasta cruce de dus…sa-ti ajuti semenii si sa nu te bucuri nici macar de cea mai mica recunostinta a gestului. Nu vreau sa fiu prost inteles, cum ca nu merita sa ajuti pe cineva daca nu primesti ceva in schimb…departe de mine, dar sa constati ca nu te mai cunoaste un om pe care l-ai ajutat la un moment dat…mi se pare extrem de penibil. Tine si de cei 7 ani de acasa…care in cazul lor sunt cu mult mai putini…sau nu sunt deloc. Cand aud de cazuri din astea dau dreptate celor care sunt mai sobrii, celor nu sunt atat de sensibili la nevoile unora din jurul lor…
Comment from stoicescu
Sunday 6 September 2009 at 22:28
Stii cum e? Din cauza celor care folosesc acest pretext, ajung sa fie catalogati gresit si cei carora li se intampla cu adevarat.
Eu am patit sa nu mai aiba mama numarul meu, cica i s-ar fi stricat telefonul si neh, nu-l mai gasea nicaieri. Oare sa ma fii sters din telefon si apoi sa ma fii mintit ? (glumesc, evident)
Comment from ana-maria
Tuesday 8 September 2009 at 12:49
fals, draga keane, da-mi voie sa te contrazic : ajuti pt ca poti sa ajuti. nu pt a primi multumiri, nu pt a fi recunoscut ca prieten, nu pt nimic in schimb. ajuti pur si simplu. atat.
asa cum daca dai bani cersetorilor nu le dai ca sa iti gasesti loc in rai, nu le dai gandindu-te la suferinta lor, nu le dai doar daca sunt cersetori veritabili. dai pt ca vrei sa dai. si pt ca e ok pt tine.
Comment from mihaela
Wednesday 9 September 2009 at 16:49
hmm, eu una, nu ma crizez, ajut cand pot, nu ma astept la nimic, mi se intampla des:)! Dar, Daniel, daca tu ma suni, stiu cine esti si iti raspund! Asa ca suntem ok, banuiesc:)
Comment from Daniel Mihai
Thursday 10 September 2009 at 0:39
mihaela - banuiesti corect :)
Comment from Ada
Monday 14 September 2009 at 8:40
Cum, nu ai veleitati de Mama Omida??? Pfuai, sa-ti fie rusine 5 minute, cum sa nu ghicesti tu ca omul e in Bucuresti si se uita din 5 in 5 minute la telefon, doar-doar l-oi suna?!
Stupid people!
Cand vine Mihaela in Bucuresti, va vedeti si cu mine, da?! :D
Comment from agc
Friday 18 September 2009 at 9:46
si eu am patit ca un prieten bun sa imi zica sa nu ma cuplez cu x ,dar mi=a zis ca are 2 umeri pe care pot sa plang.M-am cuplat cu x si tot am contiunat sa vorbes u prietenul meu si am foloit cei 2 umeri cand a fost nevoie…
la faza cu telefonul stricat da nota de lipsa celor 7 ani de acasa..
Comment from costyn
Saturday 10 October 2009 at 9:32
buna treaba cu telefoanele astea frate!:)))
Un sfat: pazeste-ma doamne(sau cine o fi pe acolo sus) de prieteni ca de restul am eu grija!!! sunt destul de mare!
Bafta multa si astept sa citesc din nou povestirile tale!
Costyn
Comment from George
Friday 4 September 2009 at 19:58
Treaba cu teleforul mi s’a întîmplat si mie, dar în cazul ãsta am pierdut si nr vechiu. Deci asa prinzi omul cu mâta în sac. Dacã nr e acelasi, e minciunã.
Dar mi s’a întîmplat si mai naspa ca tie. În una si aceeasi sãptãmânã, am trimis un SMS, primind traditionalul: «Cine esti?» Treaba s’a repetat de 3 ori cu aceeasi persoanã, în decurs de o sãptãmânã!